Participant: Stefan Roman
Perioada: 1 - 23 octombrie 2006
Zona: Altiplano-ul bolivian, parcurile naţionale Sajama, Isluga, Salar de Surire - Peru, Bolivia, Chile
Distanţa: 560 km

La Paz este cunoscut pentru faptul că este capitala cea mai înaltă din lume - aflată între 3600 şi 3900 m. Creşterea urbană explosivă din ultimele două decenii a făcut ca La Paz-ul şi El Alto, oraşul aflat pe marginea altiplano-ului să formeze o aglomeraţie cu peste 3 milioane de locuitori.
La Paz este deasemenea un nucleu turistic, fiind locul de plecare spre situri turistice în toate punctele cardinale: la vest lacul Titicaca, ruinele de la Tihuancu şi lacul Titicaca, la nord mai întâi vârful Huayna Potosi şi localitatea montană Sorata, Coroico cu coborârea pe mountainbike a celei mai periculoase şosele din lume în jungla boliviană. Călătorind spre est se ajunge la Cochabamba şi în zona de câmpie la Santa Cruz. Spre sud apoi se află altiplano-ul şi imensul Salar de Uyuni, de unde circuitele turistice leagă Bolivia cu Chile.
Trei săptămâni de vacanţă de la practica din Arequipa şi o bicicletă care era depozitată pentru mine într-un hostal din La Paz mi-au îndreptat drumul spre Bolivia. Planul meu era să urc mai întâi vârful Huayna Potosi din imediata apropiere a La Paz-ului, apoi pe bicicletă să mă duc până la poalele vulcanului Sajama, cel mai înalt vârf din Bolivia - încercând să-l escaladez, după care să mai fac câteva zile pe bicicletă în Chile de-a lungul graniţie cu Bolivia - o zonă cu mari pustuiuri şi peisaje fascinante.
Duminică 1 octombrie, după ce am terminat ultimele corecturi la un document am şi plecat la autogară că să prind busul de ora şapte spre Puno la malul lacului Titicaca. Autobusul a ajuns în jurul orei unu la Puno unde m-am şi cazat direct la un hotel din centru cu 10 soles (2,5 EUR). Luni l-a prima oră m-am prezentat la consulatul bolivian pentru a solicita viza - procedură ce s-a derulat rapid şi fără probleme. Viza se acordă pentru 30 de zile şi costă 30 USD. Deşi un este specificat niciunde pe viză, aceasta este pentru o singură intrare. Pentru cei care doresc să petreacă mai mult timp în Bolivia, există posibilitatea de a prelungi şederea pentru încă 30 de zile la unul dintre birourile de migraţie din capitalele departamentale. Cu viza în paşaport şi rucsacul în spate m-am urcat într-un bici-taxi până la autogara locală - de aici un microbus m-a dus cu 6 soles (1,5 EUR) la Desaguadero, localitatea de frontieră la vărsarea râul omonim în lacul Titicaca. Am trecut graniţa pe jos, făcând formalităţile la birou de migraţie, după care pe partea boliviană a satului m-am urcat în alt microbus pentru încă 2 ore de călătorie până în La Paz. Acolo mi-am găsit bicicleta şi am început să strâng informaţii de pe la agenţiile de turism despre posibilităţiile de escaladare a lui Huayna Potosi. Nu doream să plătesc un ghid, doar să mă alătur unui grup şi să urc impreună cu ei, fiind şi acesta un vârf de trekking cu doar 3 porţiuni cu pereţi. Click pentru a merge spre escaladarea Huayna Potosi